Ajuta...

Strigatele au nevoie de un raspuns. Si tu il poti oferi.

1.http://opritiplanetavreausacobor.blogspot.com/2009/08/un-comunicat-important.html - Sprijina si poate atunci cand vei avea nevoie vei fi si tu ajutat.

2. http://www.greenpeace.org/romania/getinvolved - Implica-te... Daca nu din dorinta de schimbare, macar din frica. E si viitorul tau in joc.

Premii :)

Am ruginit un pic in vacanta asta , dar cand am redescoperit blogul am fost surprinsa sa vad ca am primit doua premii de la diferiti utilizatori. Am inteles ca trebuie sa le dau mai departe.





PRIMUL PREMIU






In urmatoarea ordine:

1. Bogdan (pentru un blog suspect de bun pentru un bucurestean)

2. Airoh (pentru calitatea blogului sau)

3. Mephisto ( pentru un blog diferit si pentru ca eram printre primii =)) impartiala ce sa zic)

4. Teo (pentru cat de inedit ii este blogul)

5. Ywy (pentru un blog ce-mi aduce zambetul pe buze)

6. Sika ( pentru un blog colorat)

7. Iulia (pentru un blog bun)

8. Dana (pentru un blog pe cae ar trebui sa-l citesc mai des)

Le multumesc mult celor care mi-au acordat premiul: Teo (http://tiiio.blogspot.com) , Mephisto ( http://obucatadecarne.blogspot.com) , Airoh (http://airooh.blogspot.com) :)


AL DOILEA PREMIU

Reguli:
1. trimite-mi-l înapoi dacă mă numeri printre prietenii tăi;
2. nicio trimitere - înseamnă că mai ai încă de lucru la relaţia ta cu ceilalţi;
3. 2 trimiteri... eşti amabil/ă, dar ai nevoie să te exteriorizezi;4.
4 trimiteri... ţi-ai ales bine prietenele;5.
6 trimiteri... eşti dintre cei mai populari, şi acesta este probabil motivul pentru care eşti în lista mea!

Ii multumesc din nou lui Airoh pentru inca un premiu si o sa incerc sa afisez "castigatorii":

1.Bogdan
2.Sika
3.Airoh
4.Mephisto
5. Teo
6. Ywy
7. Iulia
8. Dana

Inima de ciresar...

Daruieste-ti sufletul luminii, daruieste-ti trupul vantului, daruieste-ti roseata obrajilor marii... si tot cea mai ramas este inima. O inima ce adolescenta o transforma intr-un sambure de cireasa plantata in gradina vietii. Udata de spuma copilariei pierdute, hranita de suflet, mangaiata de vant... Un ciresar rasare. Eroul ideal: brav, bun si inteligent. Un adolescent al valorilor corecte ale vietii intr-o epoca de mult pierduta, un idealist al carui copilarie inca bantuie prin parul ciufulit si nasul carn. Zambetul omniprezent il fura dragostea cu un fosnet de rochie alba pe marmura castelului, dar a trecut ca un nor. A lasat undeva stropi , a rodit un pamant si astfel a crescut adata cu toti ceilalti. La fel, dar speciali, aceasi in adanc, diferiti in oglinda marii.

Un mod de viata ,un spirit ce salasuieste in toti trezit la viata de putin din valorile de alta data, dorinta de cunoastere si amintirea primilor sase ciresari ce traiesc ascunsi intr-o carte.

"Lasa-te pe somnu meu, tu, vis frumos,

Cade-mi tu in gura mea uscata

Rosie cireasa dintr-un chiparos,

Zana inventata"

(Nichita Stanescu - Ciclul "Cantece de ciresar")

Cu dedicatie pentru Adri... Ca sa ramana undeva scris:)

Melancolia stapunge aerul precum fulgerul ploile de vara. In sfarsit a sosit. Balaurul adolescentei, cosmarul nestavilit al adolescentului, ultimul clopotel. O trista reuniune cu colegii, o lacrima varsata inca o data pe umarul lor, promisiuni peste promisiuni, toate spuse cu tristul adevar in gand, ca nu si le vor respecta, poate, niciodata. Ultimul clopotel.. un sunet peste care unii au asternut un val negru, sperand sa nu fie nevoiti sa-l auda nicicand.
Un pas spre necunoscut, ce trezeste in inimile tuturos o frica nestavilita ce creste cu fiecare clipa ce trece spre crudul adevar. Dar o dorinta incolteste adanc in suflet, mascand-o pe aceasta. Dorinta de a fi licean, de a trai asa cum toate cartile povestesc, de a iubi nemasurat, adolescentin, de a privi cei mai frumosi ani drept in ochi, de a fi liber in tineretea ta covarsitoare , o viata in care visurile cele mai demente pot deveni realitate. O sansa de a o lua de la inceput.
Cu toti pasesc spre licu cu un entuziasm vadit, dar adanc in suflet cu amarul dorintei de a fi din nou in clasa a V a.
La revedere claselor a VIII a!

Priveste...

Nori negri se strang pe cer intr-o furtuna inevitabila. Un calm nestapanit inconjoara valea intr-un tur de forta. Si totul incepe: Lumea incepe sa vuie, fulgerele se intrec cu tunetele intr-o cursa fatala pentru tristii pierduti pe pajistile inchise, picuri cad in rafale negre pe pamant, rupandu-l in doua, intunericul cade peste tot ca un val de matase intunecata...
Pamantul e trist... Ii e dor de zilele cu soare, de rasetele indragostitilor ce plutesc usor deasupra lui, ii e dor de tot... A cazut in intuneric... Si-a pierdut sansa de a straluci...
Dar la orizont... o pata de cer albastru vegheaza sfarsitul furtunii. Ajunge aprope... Cu puterea sperantei rupe lantul de nori plumburii. Soarele iese din panza gri si sparge furtuna in bucati. Totul e la fel ca inainte,doar ma proaspat si mai verde.
Nu uita niciodata sa privesti peticul albastru de pe cerul innorat la vietii.

Cismigiu...

Hai sa mergem in cismigiu, sa ne scaldam in dragoste, sa zburam deasupra platanilor, sa ne impletim degetele intr-un nod strans. Sa ne plimbam incet printre printre aleile inflorate de dragostea noastra...

Hai!! Hai sa urcam acolo sus sa atingem frunzele copacilor cu varful degetelor, sa ne inchinam dragostei si sa ne lasam purtati de ea. Hai la lac, sa stam pe malul ei privind pierduti soarele cazand in el. Apoi sa plutim,sa plutim pe lacul din inima cismigiului, si sa uitam sa oricine alcineva a exisatat vreodata. Sa privim in lac sa ne pierdem in clarul lui, sa nu mai iesim vreodata.

Hai in cismigiu!!! Hai cu mine...doar noi doi...

Zboara...

Zboara mai sus de cer. Zboara de ganduri negre si umbrite. Zboara de egoism. Zboara departe cat mai departe de oamenii rai, departe de influenta lor. Zboara sa nu te mai gaseasca nimeni niciodata, sa fi Houdini-ul vietii. Zboara sus, acolo sus unde nimeni nu a mai fost vreodata.

De acolo sa vezi cum petalele ard in influorescente rosi atinse de mana ta blanda. Sa vezi lumea invartindu-se in jurul tau, sa o privesti si sa fi mandru ca esti copilul ei. Sa vezi padurile crescand din lacrimile tale. Sa vezi florile inflorind de bucuria ta. Sa vezi lupii urland la luna de la picioarele tale. Si sa vezi cum oamenii pierd toate astea.

Dar nu-i dispretui. Iubeste-i in nestiinta lor si ajuta-i sa zboare cu tine acolo sus, privind lumea printr-o lupa de cristal...