Am gresit, am fost o proasta, toti gresim, nu? Asta spuneai mereu... imi spuneai ca viata e usoara daca o priveste prin ochii unui fulg. Sufereai, eu sufeream langa tine si prin tine... Traiam si respiram prin tine... Te-am iubit... Infinit, neincetat, cu adevarat. Nu suportam o zi fara prezenta ta... Era perfect, o prietenie ce nu aducea nici lacrimi, nici fluturi in stomac... "Safe" mi-ai sopti in ureche...Perfect pentru tine si zdrobitor pentru mine. Citeam si imi imaginam ca eu eram cea pentru care le scrisesei, scrisori de dragoste ascunse sub pat. Eram eu si nu eram eu, confuz... eram copii...nu stiam ce e aia iubirea, probam marea vietii incercand sa stam in picioare printre valurile nebune...
A trecut atata timp de cand nu ti-am mai deschis lumea copilariei... Undeva departe la Medeleni... Nu-i asa, Metaforel?
"Se sărută, ah, se sărută, se sărută
tinerii pe străzi, în bistrouri, pe parapete,
se sărută întruna ca şi cum ei însuşi
n-ar fi decât nişte terminaţii
ale sărutului."
(Nichita Stanescu - Tinerii)
