Daruieste-ti sufletul luminii, daruieste-ti trupul vantului, daruieste-ti roseata obrajilor marii... si tot cea mai ramas este inima. O inima ce adolescenta o transforma intr-un sambure de cireasa plantata in gradina vietii. Udata de spuma copilariei pierdute, hranita de suflet, mangaiata de vant... Un ciresar rasare. Eroul ideal: brav, bun si inteligent. Un adolescent al valorilor corecte ale vietii intr-o epoca de mult pierduta, un idealist al carui copilarie inca bantuie prin parul ciufulit si nasul carn. Zambetul omniprezent il fura dragostea cu un fosnet de rochie alba pe marmura castelului, dar a trecut ca un nor. A lasat undeva stropi , a rodit un pamant si astfel a crescut adata cu toti ceilalti. La fel, dar speciali, aceasi in adanc, diferiti in oglinda marii. Un mod de viata ,un spirit ce salasuieste in toti trezit la viata de putin din valorile de alta data, dorinta de cunoastere si amintirea primilor sase ciresari ce traiesc ascunsi intr-o carte.
"Lasa-te pe somnu meu, tu, vis frumos,
Cade-mi tu in gura mea uscata
Rosie cireasa dintr-un chiparos,
Zana inventata"
(Nichita Stanescu - Ciclul "Cantece de ciresar")
2 comentarii:
Lasa-ma sa ghicesc!E cartea ta preferata? :)
Offtopic: Ai un premiu la mine pe blog, daca vrei... te astept sa-l "ridici".
Trimiteți un comentariu